Stefan-Eugen POPA

"Gandirea nu se poate gandi pe sine fiindca deja ganditul este livrat permanent constientului,
simplul spectator autoerijat in producator ex nihilo. Logica materialista impune aceasta concluzie fatalista,
desi se speculeaza pe seama salturilor cuantice"


 

De ce (numai) 3d?

  O minte curioasa, inchisa intre repere suspecte, va ajunge inevitabil la concluzii inacceptabile social. Poate jongla cu sensuri inexprimabile, poate sa se otraveasca din neputinta, poate recurge la masturbari intelectuale dar in cele din urma cauta sa isi gaseasca si un reper pentru echilibru in interior sau in exterior. Acest ultim punct arhimedic poate fi ceva fabricat sau descoperit, insa aceasta minte curioasa il va accepta ca sprijin pana la aparitia unuia mai solid.

  Si cum totul incepe de la vizual, de la intelegerea lumii in profunzimea spatiala, prin vaz si auz, controlul perspectivei tridimensionale devine o abilitate nu numai utila orientarii, dar si aprehendarii procesualitatilor de toate felurile.  Temporalitatea apare ca o incununare a  acestei raportari, miscarea fiind a patra dimensiune in intelegerea generala. Nerecursivitatea proceselor naturale, faptul ca timpul are o singura directie, ca toboganul vietii ne plimba printre ramurile destinului, printre fructe ce asteapta a fi culese ori evitate, ca in cele din urma ne abandoneaza neantului, ca nu putem rezista acestei gravitati temporale este un evident fatalism. Si cum ar putea fi pastrata tema libertatii? Cum putem sti dinainte ce urzesc neuronii nostrii? Cum gandim de fapt? Chiar suntem un produs al unei forte vitale care ne strabate pe toate planurile si care ne controleaza integral, de la ceasul biologic al fiecarei celule, la decizia din fiecare neuron? E ceva "intamplator" in noi care sa permita exercitarea liberului arbitru? Nu stim. Stim doar ca suntem defazati de la ce se intampla in noi si in afara noastra. De la "steaua care a rasarit" pana la cel mai intim gand, totul se produce INAINTE de a fi constientizat. Traim intr-un perpetuu trecut si asta e singura certitudine. Libertatea veritabila ar fi posibila doar prin sustragerea din aceasta temporalitate care ridica o cortina intre prezent si noi.

  O minte curioasa ar putea realiza candva asta si ne va invata si pe noi cum se face. Pânã atunci, cãdem pe spate-n viitor... 

eungen